Diabetul - ce știm și ce plante ne pot ajuta

Pagină web realizată în program pentru crearea site-uri, WebWave.

Diabetul este un exemplu tipic de boală a civilizației și o problemă de sănătate gravă, răspândită, cauzată în principal de alimentația nesănătoasă și sedentarism

Din 1985, numărul persoanelor cu diabet zaharat din întreaga lume a crescut de mai mult de 10 ori. Diabetul este adesea numit amenințarea pentru sănătate cu cea mai rapidă creștere a vremurile noastre și o problemă urgentă de sănătate publică. Conform raportului Asociației Americane de Diabet din 2015, 30.3 milioane de oameni au diabet. Organizația Mondială a Sănătății estimează că ratele deceselor cauzate de diabet se vor dubla până în 2030.

Aceste statistici înfiorătoare sunt doar un semn al vremurilor noastre. Pe măsură ce confortul civilizației crește și devine din ce în ce mai accesibil, oamenii devin în mod natural mai puțin activi și mult mai comozi. Dar nu trebuie să sjungem la asta. Înarmându-ne cu cunoştinţe despre diabet şi luând de măsuri precum reducerea consumului de zahăr, făcând exerciții fizice regulate și urmând o dieta echilibrată, ne putem lua înapoi sănătatea și viețile noastre.

Jumătate dintre oameni nu știu

Se estimează că unul din patru adulți suferind de diabet nici măcar nu sunt conștienți de starea lor. Ceea ce este mai grav sunt posibilele consecințe pe care această boală (în special diabetul de tip 2) le poate provoca atunci când este lăsată necontrolată – orbire, insuficiență renală sau flux sanguin slab la nivelul membrelor, care poate duce la amputații sau probleme cardiovasculare, care pot fi chiar fatale.

Tipuri de diabet:  Diabet de tip 1

Diabetul de tip 1 este o boală autoimună care provoacă propriul sistem imunitar al pacientului să atace celulele pancreasului – organul care produce insulina. Acest lucru determină pacientul să fie incapabil să producă insulină. Diabetul de tip 1 debutează de obicei la adulții tineri sub varsta de 20 de ani. În prezent nu există tratament pentru acest tip de diabet. Oamenii afectați de acesta trebuie să furnizeze insulină organismului lor pentru tot restul vieții lor.

Diabet de tip 2

Mult mai comun, diabetul de  tip 2 reprezintă aproximativ 90 la sută din toate cazurile de diabet. În această stare, organismul este capabil să producă insulină, dar incapabil să o recunoască și să o folosească corect.

Diabetul de tip 2 este considerat o fază avansată a rezistenței la insulină, unde organismul nu reacționează corect la insulină, lăsând nivelul zahărului din sânge să fluctueze nefiresc și provocând multe complicații de sănătate. Un fapt adesea nemenționat este că diabetul de tip 2 poate fi pe deplin evitat și în cele mai multe cazuri chiar vindecat. Simptomele comune includ sete crescută, foame crescută (chiar după masă), greață și vărsături, pierdere sau creștere inexplicabilă în greutate, senzație de oboseală sau iritare, vedere încețoșată, vindecare lentă, susceptibilitate la infecții (cutanată, urinară sau vaginală) și amorțeală la nivelul membrelor.

Înţelegerea cauzelor

Contrar credinței populare, diabetul nu este doar o problemă de a avea prea mult zahăr în sânge. Diabetul de tip 1 prezintă o problemă în care organismul nu poate produce insulină pe cont propriu, în timp ce în diabetul de tip 2 organismul este rezistent la efectele insulinei, probabil din cauza unei căi de transducție defecte a semnalului de insulină spre creier. Acesta este unul din motive pentru care medicina convenţională nu reușește să trateze diabetul fără injecții cu insulină și pastile – adică este incapabilă să trateze cauza primară, și anume reacția necorespunzătoare a corpului la insulină. Insulina se formează în pancreas, care apoi îl eliberează în sânge. Acolo, reglează nivelurile glucozei la un nivel optim. Insulina servește și ca o sursă de energie pentru celule.

Diabetul, leptina și rezistența la insulină

Leptina este un alt hormon care joacă un rol în diabet. Leptina este un hormon produs de celulele adipoase. Una dintre principalele sale funcţii este reglementarea poftei de mâncare și a greutății corporale. Leptina spune creierului când persoana să mănânce, cât să mănânce și când să nu mai mânânce - de aceea se mai numește uneori hormonul de sațietate. În același timp, spune creierului ce să facă cu energia deja câștigată.

Nu cu mult timp în urmă, a fost descoperit că șobolanii cărora li s-a îndepărtat rapid leptina din creier au devenit foarte obezi. Funcționează în mod similar și la oameni – dacă dezvoltăm o rezistență la leptină, câștigăm rapid în greutate. Leptina și rolul ei în organism a fost descoperit de oamenii de știință Jeffrey M.Friedman și Douglas Coleman în 1994. Friedman a numit hormonul după cuvântul grecesc leptos, adică subțire, după ce a aflat că șobolanii la care li s-a injectat leptină sintetică în creier au devenit mult mai activi şi au început să slăbească.

Cu toate acestea, când a descoperit că niveluri foarte ridicate de leptină sunt prezente chiar și în sângele oamenilor obezi, și-a dat seama că trebuie să fie altceva ce se întâmplă în corpul uman. Acela ceva era faptul că obezitatea poate cauza rezistență la leptina din corp. Cu alte cuvinte, deformarea traseului semnalelor leptinei (care semnalează creierului că foamea este satisfăcută) face ca organismul sa producă cantități excesive de leptină – la fel cum se întâmplă și cu glucoza dacă organismul este rezistent la insulină.

Friedman și Coleman au găsit și ei că leptina este responsabilă pentru semnalizarea corectă a insulinei și pentru apariția rezistenței la insulină. Acea înseamnă că funcția primară a insulinei nu are rolul de a regla nivelul zahărului din sânge , ci de a stoca surplusul de energie (glicogen) pentru utilizarea imediată și viitoare. Capacitatea sa de a reduce zahărul din sânge este efectiv un efect secundar al procesului de stocare a energiei. Au ajuns la concluzia că diabetul nu este doar o problemă a producției defectuoase de insulină, dar şi de semnalizare defectuoasă a leptinei.

De aceea dacă tratamentul diabetului care vizează în mod specific doar scăderea nivelului de zahăr din sânge poate fi periculos dacă nu reușește să rezolve problema reală de comunicare metabolică cu scăderea nivelurilor de leptină și insulină și perturbarea reciprocă a cooperării acestora. La unii diabetici de tip 2, administrarea insulinei poate fi o problemă serioasă, deoarece acestea se pot dezvolta treptat rezistența la insulină și leptină.

Singurul mod cunoscut de refacere a semnalizării corecte a leptinei și insulinei este printr-o dietă corectă.

Fructoza: motorul în alimentarea diabetului și a epidemiei de obezitate

Un expert în rezistența la leptine și rolul lor în dezvoltarea diabetului zaharat, Dr. Richard Johnson, un nefrolog la Universitatea din Colorado, este adesea citat ca autor în domeniul zahărului , obezității și diabetului. Cartea lui numită The Fat Switch demontează multe mituri despre nutriție și pierderea în greutate. În ea, dr. Johnson explică cum consumul de fructoză activează un comutator biologic puternic care ne provoacă să ne  îngrășăm. Din perspectiva metabolismului, această abilitate este foarte benefică, deoarece permite multor specii (inclusiv oamenii) să supraviețuiască perioadelor când nu este prea multă mâncare în jur.

Cu toate acestea, dacă trăim într-o țară dezvoltată în care există o mulțime de mâncare, acest comutator începe să joace un rol împotriva noastră. În loc să ne prelungească viața, începe prin a o reduce încet. Termenul moarte datorată zahărului nu este o exagerare.

Cantitatea uluitoare de fructoză prezentă în dieta obișnuită a multora oameni este unul dintre factorii principali care contribuie la creșterea constantă a cazurilor de diabet de tipu 2 în Statele Unite. În timp ce glucoza furnizează energie organismului (zahărul obișnuit conține aproximativ 50 la sută din el), fructoza se descompune în organism în numeroase toxine care ne pot distruge sănătatea. Unul dintre efectele adverse ale fructozei este creștereaa nivelului de acid uric care poate duce la inflamații și o serie de alte boli, inclusiv hipertensiune arterială și probleme cu rinichii. Fructoza este, de asemenea incapabilă să stimuleze în mod corespunzător producția de insulină, care, la rândul său, este incapabilă de a suprima grelina (hormonul foamei) și stimulează leptina (hormonul de sațietate).

Plante medicinale utile în ameliorarea diabetului

Merișoarele (Vaccinium vitis-idaea)

Aceste boabe roșii, originare din pădurile boreale și din tundra arctică din emisfera nordică din Eurasia până în  America de Nord, erau deja binecunoscute nativilor americani și mai târziu și europenilor. În secolul al 17-lea, era bine cunoscut faptul că merișoarele calmează problemele de stomac, vindecă ficatul și ajută la lupta împotriva bolilor de circulație a sângelui și tumorilor. Mult mai târziu, oamenii de știință au descoperit că merișoarele conțin acid elagic care elimină bacteriile cauzatoare de boli urologice.

Recent, merișoarele au fost adesea menționate în discuții despre tratamentele de prevenire și de diabet, datorită capacității lor de a regla glicemia.

Fructul (Fructus vitis idaeae) – conține o mulțime de vitamine, minerale și săruri, precum și zahăr, taninuri și acizi. Ar trebui să fie culese numai când sunt complet coapte (din august până în octombrie). Anumite soiuri cultivate pot produce fructe chiar de două ori într-un sezon. Fructele proaspete trebuie să fie conservate şi depozitate sau uscate imediat la umbră.

Frunza (Folium vitis idaeae) – conține săruri minerale, acizi organici, flavonoide, triterpene, taninuri și de asemenea glicozide fenolice. Frunzele ar trebui să fie culese la sfârșitul verii sau toamna și uscate la umbră sau la lumina soarelui. Când sunt uscate, capătă o culoare verde închis și sunt inodore, cu un gust astringent, amar. Sunt un supliment util în tratamentul diabetului.

Lemnul dulce

Oamenii de știință pakistanezi au publicat un studiu în 2003 unde vorbesc de lemnul dulce ca remediu pentru diabet. Participanții la studiu au consumat lemn dulce zilnic în doze de 1, 3 și 6 grame timp de 40 de zile. După aceea, oamenii de știință au descoperit urmatoarele:

• Nivelurile de zahăr din sânge au scăzut cu 18 la sută până la 29 la sută.

• Nivelurile de colesterol LDL au scăzut cu 7 la 27 la sută.

• Nivelul colesterolului total a scăzut cu 12 la sută până la 26 la sută, în timp cecolesterolul HDL protector nu a scăzut.

• Nivelurile trigliceridelor au scăzut cu 23 la sută până la 30 la sută.

De asemenea, au descoperit că aceste beneficii au rămas chiar și după ce participanții au încetat să mănânce lemn dulce zilnic. Acest lucru înseamnă că, în practică, nu este necesar să se consume lemn dulce zilnic și încă mai poate oferi efectele menționate mai sus în timpul tratamentului diabetului zaharat. Dar toate acestea se aplică utilizării pe termen lung - la inceput, e necesar să consumi zilnic lemn dulce timp de cel puțin o lună pentru ca aceste efecte să se producă. Apoi, este posibil să se ia pauze în consum. Cu toate acestea, deoarece lemnul dulce influențează nivelurile de zahăr din sânge, ar trebui să vă consultați mai întâi medicul .

Afinele

Efectele vindecătoare ale frunzelor afinului depind dacă au fost culese la timpul potrivit. Ele trebuie alese înainte ca fructele lor să se coacă. Efectele lor curative sunt testate clinic. De exemplu, este dovedit că înainte de coacere, frunzele conţin mirtilină care nu doar face ca utilizarea zahărului să fie mai eficientă, dar poate chiar trata diabetul. Astfel, uneori se face referire la mirtilină ca insulina vegetală. Frunzele de afine au proprietăți antidiabetice, dar din nou, înainte de a decide utilizarea lor, consultați medicul.

Vâscul (Viscum album)

Vâscul este benefic pentru pancreas, atunci când este transformat într-un ceai și băut în mod regulat, poate fi de ajutor in diabet. Ar trebui să fie înmuiat în apă rece timp de două săptămâni înainte de utilizare. Începeti cu 3 căni de apă rece și 3 lingurițe de vâsc. După câteva săptămâni, fixați doza la 2 căni și 2 lingurițe și apoi la doar una din fiecare. Nu trebuie să beți ceaiul primăvara, deoarece există o mulțime de legume proaspete disponibile pentru diabetici. Vâscul este util de la începutul lunii octombrie până în decembrie și în timpul primăverii în martie și aprilie - de aceea ar trebui să fie ales în aceste vremuri. Cel mai puternic vâsc este cel care crește pe copaci de stejar și plop.

Cele mai mari mituri despre diabet

• „Pot mănânc cât de multă mâncare fără zahăr vreau."

Produsele fără zahăr conțin îndulcitori artificiali (și, de asemenea, polizaharide în funcție de ce produsele din care sunt realizate – făină sau amidon, pt exemplu). Un diabetic poate consuma doar o anumită cantitate de  îndulcitori artificiali, sau altfe lriscă complicații de sănătate. Produsele fără zahăr de asemenea, tind să fie mai grase. Chiar și cu aceste alimente, se aplică regula generală – un diabetic trebuie să păstreze o înregistrare a acestora în jurnalul său de diabet și să numere valorile lor nutritive împreună cu celelalte alimente.

• „NU pot mânca dulciuri”.

Un diabetic chiar nu trebuie să renunțe la gustul dulce complet pentru restul vieții lui. Trebuie doar să verifice în ce formă consumă dulciurile. Ar trebui să evite monozaharidele sau zaharurile simple, dar se pot mânca chiar și  acelea dacă sunt consumate în cantități foarte mici – ca o bucată de ciocolată neagră de înaltă calitate. Totuși, pot consuma îndulcitori artificiali și fructoză sub formă de fructe, până la o anumită măsură. Iar amidonul este chiar esențial în alimentația diabeticilor.

• „Diabetul este numai pentru bătrâni.”

Având în vedere faptul că diabetul de tip 1 poate începe să se arate în copilărie, această afirmație este de-a dreptul falsă. Dacă este un caz de diabet de tip 2, am putea spune că în trecut era răspândită în răndul persoanelor peste 60 de ani. Astăzi însă, datorită unui stil de viață în mare parte sedentar, poate să fie diagnosticat chiar și la copiii mici.

Recomandări pentru diabetici

Țineți cont de acești pași simpli și ușori despre cum să creșteți sensibilitatea dumneavoastră la insulină și leptină (și, prin urmare,a  preveni sau a scăpa cu totul de diabetul de tip 2).

1. Exercițiile fizice – spre deosebire de alte boli, unde recomandarea este de a evita exercițiile fizice, în acest caz, menținerea unei condiții fizice bune este foarte importantă dacă vrem să ținem diabetul și alte boli la distanță. În realitate, exercițiile fiziceeste sunt una dintre cele mai rapide și mai eficiente modalități de scădere a rezistenței la insulină și leptină.

2. Evitați zaharurile simple și toate alimentele procesate industrial – în special cele care conțin fructoză.

3. Nu mâncați carne procesată industrial – consumul acesteia este asociat cu un risc crescut de afecțiuni cardiovasculare și diabet de tip 2.

4. Evitați grăsimile trans – grăsimile trans cresc riscul de diabet și inflamație prin afectarea receptorilor de insulină.

5. Mănâncați probiotice – intestinele sunt un ecosistem viu al numeroaselor bacterii. Cu cât aveți mai multe bacterii benefice acolo, cu atât imunitatea va fi mai bună și cu atât mai bine organismul va lucra. Optimizați-vă flora intestinală mâncând alimente fermentate, cum ar fi nattō, miso, chefir, brânză organică din lapte nepasteurizat și legume fermentate.

Sursa: My herbs 6/2017

Articole din această categorie