Efectele medicinale ale fructelor de toamnă

Diferitele fructe din familia Rosaceae se coc în general toamna. Așadar, data viitoare când te plimbi în natură, pe lângă merele și perele cu care ne delectăm uzual în acest anotimp, putem strânge și fructele plantelor sălbatice pentru a ne completa dieta. Copacii și tufișurile sălbatice sunt și ele o sursă valoroasă de componente care ne întăresc sănătatea.

Familia Rosaceae cuprinde plante ierboase și lemnoase (arbori și arbuști). Flora României conține 37 de genuri, cu circa 248 de specii spontane și cultivate grupate în patru subfamilii. Cele mai cunoscute sunt: mărul, părul, gutuiul, prunul,mărul pădureț, cireșul, vișinul, corcodușul, migdalul, fragii, căpșunile, murul, zmeurul, măceșul, porumbarul, păducelul, scorușul, turița mare, crețișoara și coada racului .

În natură și în parcuri, puteți întâlni adesea multe tipuri de meri și peri cu diferite fructe comestibile. Tipurile de meri cultivați provin de la arborele de măr european (Malus sylvestris), care crește în mod obișnuit alături de tipuri sălbatice de meri cultivați în mod normal (Malus domestica) în poieni și dealuri și pe pe marginile pădurilor, apelor și drumurilor.

Fructele de măr sălbatic conțin pectine, care au un efect pozitiv asupra nivelului de colesterol din sânge. De asemenea, conțin zaharide din fructe, acizi malic și citric și substanțe amare. Sunt, de asemenea, o sursă de potasiu, fosfor, calciu, fier, sulf, magneziu și celuloză, care are un efect benefic asupra digestiei. Conțin și o varietate de vitamine, în principal din grupele B, C și A. Soiurile sălbatice, în special, conțin mai mulți acizi, vitamine și pectină.

Puteți întâlni, de asemenea, pere sălbatice (Pyrus), precum și para comună (Pyrus communis), din care s-au dezvoltat perele de astăzi. Fructele de pere sălbatice conțin multe taninuri, fapt care le face mai puțin recomandabile pentru consumul direct, deși pot fi procesate cu succes în bucătărie. Perele au un efect diuretic, ceea ce le face eficiente în tratarea problemelor renale și boli ale sistemului circulator. Taninurile și pectina pe care le conțin au un efect pozitiv asupra mucoasei stomacului și intestinului. În plus, perele conțin o cantitate mare de potasiu și zahăr și sunt mai mult de 80% apă. Sunt mai ușor de digerat când sunt încălzite. Utilizările merelor și perelor sunt aproape nesfârșite.

Scorușul de munte

Copacii care împodobesc în mod obișnuit toamna sunt adesea înfrumusețați cu fructe de pădure cum ar fi scorușul de munte (Sorbus aucuparia). Fructele de scoruș au gust dulce și o aromă plăcut acidă, deloc aspră. Acest lucru este tipic pentru fructele sălbatice. Au efecte laxative și diuretice ușoare și sunt o resursă a multor compuși benefici. Ele sunt folosite la fabricarea de compoturi, conserve, siropuri, vin și lichior. Pe lângă faptul că sunt folosite în bucătărie, sunt ideale pentru realizarea de decorațiuni tipice de toamnă.

Ciorchinii cu fructe se recoltează în octombrie-noiembrie. Uscarea se face de regulă în mod artificial, în uscătorii speciale sau în cuptoare. Fructele de scoruş se consumă proaspete, mai ales după primele brume, când îşi pierd astringenţa sub acţiunea gerului şi capătă un gust mai dulce şi plăcut.

Fructele de scoruş sunt bogate în vitaminele C, P, K, caroten, acizi organici, pectine şi substanţe colorante (pigmenţi). Zaharurile sunt reprezentate mai cu seamă prin sorbită. Dintre săruri minerale conţin potasiu, fosfor, iod, calciu, fier, magneziu, zinc şi molibden, care participă la procesul hematopoiezei şi la alte procese din organism. Seminţele conţin mult ulei gras.

Proprietăţile terapeutice ale scoruşului erau cunoscute încă din timpuri străvechi. În popor fructele erau întrebuinţate ca diuretic, colagog şi hemostatic. Cu sucul proaspăt se trata dizenteria. Fructele uscate erau folosite în cazuri de reumatism, afecţiuni hepatice şi ale vezicii biliare. Scoruşul ridică imunitatea, calmează tusele şi voma, stopează diareea. Componentul principal al fructelor îl constituie pectinele în complex cu acizii organici şi glucidele care leagă toxinele formate în intestine şi le elimină din organism. Scoruşul îmbogăţeşte dieta bolnavilor de diabet zaharat şi a celor cu obezitate.

Îmbinarea rară a vitaminelor C şi P permite scoruşului să fie folosit pentru profilaxia şi tratamentul arteriosclerozei şi hipertensiunii. Se recomandă în cazuri de constipaţii cronice, însoţite de afecţiuni ale căilor biliare. Pentru aceasta, este mai bine să se folosească pulberea sau pasta din fructe. Infuzia din fructe se foloseşte pentru spălături ale cavităţii bucale în cazul unor afecţiuni ale gingiilor. Infuzia din flori calmează durerile acute de dinţi.

Aronia

Un alt reprezentant comun este și aronia (Aronia Melanocarpa). Cunoscută sub numele de scoruș negru, care este un tip de tufiș de foioase din familia rosaceae, aronia conține mulți antioxidanți și antociani, care contribuie la o uşoară aromă astringentă. Fructele au un efect pozitiv asupra circulației sângelui și scad nivelul colesterolului și al tensiunii arteriale. Conține o varietate de vitamine și microelemente benefice. Este indicat să le consumi daca ai artroscleroză sau diabet.

În general, fructele de aronia se pot consuma proaspete sau uscate.

Proaspete - Fructele recoltate la maturitate se pot folosi pentru a obține suc, sirop, vin sau gem de aronia — toate fiind modalități excelente pentru a consuma aceste fructe sănătoase. Totodată, este important să fie păstrate la rece (nu mai mult de 5 grade Celsius) și să fie ferite de razele soarelui. În aceste condiții, termenul de păstrare este de până la 2 luni.

Uscate - Fructele se pot usca pe o hârtie, fiind păstrate pentru maximum 2 săptămâni la o temperatură de 15-20 de grade Celsius, cu umiditate de 80%. După aceea pot fi făcute bucăți pentru a prepara un ceai antioxidant sau pot fi incluse în multe deserturi gustoase precum brioșe, prăjitură, cozonac sau cheesecake.

Fructele de aronia conțin cele mai importante vitamine și minerale pentru corpul uman, în concentrații mari precum: Vitamina C (35% din Doza Zilnică Recomandată); Vitamina E (8% din DZR); Vitamina K (17% din DZR;, Vitamina A (7% din DZR). Cât și de vitamine foarte rare, precum: Vitamina Q (care are un rol important în prevenția și tratarea unor boli grave: Parkinson, cancer și astm);Vitamina P (care ajută vitamina C să fie asimilată în organism0.În ce privește mineralele, în fructele de aronia vom găsi: Magneziu (5% din DZR), Mangan (32% din DZR), folați (6% din DZR), Potasiu (3% din DZR), Fier (8% din DZR), Calciu (5% din DZR), Zinc (5% din DZR). Nu în ultimul rând, aceste fructe conțin de 15 ori mai mulți antioxidanți decât afinele sau merișorul, avand cel mai ridicat nivel de proantocianine și antociani în comparație cu alte alimente.

Luate împreună, vitaminele, mineralele și antioxidanții din aceste fructe minune ne protejează corpul împotriva a peste 100 de afecțiuni. Totodată, ne oferă mai multă energie, ne întăresc sistemul imunitar, combat stresul, contribuie la sănătatea oaselor și ne feresc de infecții.

Moșmonul

Un alt arbust cu fructe de toamnă este moșmonul sau nespilul comun (Mespilus germanica) cu tulpini scurte și frunze atrăgătoare asemănătoare cupei. Este interesant că rasele sale sălbatice au spini, în timp ce cele domestice nu. Fructele sale conțin mulți compuși sănătoși și sunt adesea folosite la fabricarea marmeladelor sau a vinului. Ele contracarează diareea și sunt foarte valoroase din punctul de vedere al dieteticianului.

Un copac care a fost văzut inițial ca fiind strâns înrudit cu moșmonul este nisperul japonez, sau moșmonul japonez (Eriobotrya japonica), deoarece are fructe similare. Este un copac originar din China, iar fructele sale se numesc prune japoneze sau chinezești. Fructele sunt folosite în medicina tradițională chineză pentru a face un sirop care este eficient împotriva tusei. Fructele seamănă cu o caise sau o prună și au un miros plăcut, miez galben și o aromă delicioasă și dulce. Sunt potrivite pentru prepararea gemurilor, compourilor, siropurilor, sucurilor, sau băuturi alcoolice și sunt chiar bune când sunt confiate. Arborele poate fi cultivat într-o seră sau ghiveci; acesta din urmă urmează să fie dus în casă pentru iarnă.

Păducelul

Păducelul este un arbust (2 – 6 m) din familia Rosaceae, are florile albe și fructele roșii ce au un miros caracteristic și un gust amărui. Conțin semințe minuscule,iar numărul lor este un semn important la identificarea exactă a speciei de păducel. Din ele se obțin extracte care sunt folosite în primul rând, la ameliorarea tulburărilor legate de problemele cardiace cu substrat nervos. Conține compuși care reglează circulația sângelui, caroteni, zaharide, vitamina C și vitamine din grupa B. Păducelul are efecte calmante asupra sistemului nervos și este folosit împotriva disfuncționalităților inimii, hipertensiunii arteriale, insomniei, sclerozei, problemelor climaterice și migrenelor. Boabele de păducel sunt o sursă bogată de polifenoli, care sunt compuși antioxidanti puternici găsiți în plante. Oamenii au folosit fructele de păducel ca ajutor digestiv de secole. Poate ajuta la ameliorarea constipației și la creșterea producției de enzime necesare pentru a digera alimentele grase și bogate în proteine.

De asemenea, are o mare varietate de utilizări în bucătărie.

Gutuile

Un alt copac care are fructe de toamnă este gutuiul (Cydonia oblonga), care are fructe galbene asemănătoare cu merele sau perele. Nu sunt comestibile crude, deși sunt grozave pentru marmelade, jeleuri, compoturi, cidruri dulci, aspic și vinuri. Sunt folosite chiar și la fabricarea muștarului aromatic, a pastelor și a brânzei de gutui; se adaugă și în preparatele cu carne și pot fi și uscate.

Fructul de gutuie conține până la 13% zaharuri, în special fructoză, și acizi organici, pectină, uleiuri esențiale, tanin, vitamina C și provitamina A. Este, de asemenea, o sursă de fier, cupru, potasiu, calciu, magneziu și fosfor. Gutuile au un efect general pozitiv asupra digestiei și au fost folosite anterior în tratarea tusei și a problemelor intestinale (în special diaree și sângerare). În zilele noastre sunt folosite chiar și în cosmetică.

Gutuiul japonez

Gutuiul japonez (Chaenomeles) este cultivat pentru florile lui frumoase, de culoarea somonului, dar există chiar și soiuri cu flori albe, roz, portocalii, roșii și roșu închis. După înflorire, pe plantă se formează fructe galben-verzui și emană un miros frumos. Fructele pot fi consumate( de preferință nu crude ci fierte), și conțin o cantitate mare de vitamina C. După înghețuri, au un gust mai blând și devin foarte potrivite pentru prepararea marmeladelor și conservelor.

Brânză de gutui

Gutuile se spală, se decojesc și se curăță de semințe. Apoi se pun la abur până se înmoaie și se macină. Luați 1 kilogram de piure, gătiți-l și adăugați progresiv 300-400 de grame de zahăr, alături de migdale, nuci și coajă de lămâie sau portocală. După aceea, se toarnă piureul într-o formă pregătită și se lasă să se solidifice. Brânza poate fi păstrată câteva luni într-un mediu răcoros.

Perele Nashi (Pyrus pyrifolia) - Curăță rinichii și ajută la pierderea în greutate

Para asiatică are un gust foarte asemănător cu cea pe care o avem și cu care suntem familiarizați, și este un fruct foarte sănătos. Ne poate ajuta să pierdem în greutate, curăță organismul și reînnoiește microflora intestinală. Și mai mult, poate fi găsită în magazinele alimentare aproape tot timpul anului. Diferența dintre para asiatică și cea vestică este că cea din urmă are sepale pe fructe. Para asiatică este un fruct important cultivat în Asia de Est, în special în nordul Chinei și Japonia. Cu toate acestea, cultivarea sa s-a răspândit în Noua Zeelandă, Australia și până în S.U.A.

Arborele crește până la 2-10 metri înălțime. Frunzele au aproximativ 10 centimetri. Sunt alungite, asemănătoare ouălor și au un capăt înțepător și frunze distinct zimțate. Toamna se colorează roșu închis, iar mai târziu maro și sunt foarte decorative. Florile formează corimbi cu șase până la nouă flori mici. Se autopolenizează, dar se bazează și pe insecte. Înfloresc în luna mai.

Fructele acestui copac au o formă rotundă-ovală, cu punct maro închis pronunțat. Coaja și miezul lor auriu sunt puternice, albe și crocante, dar suculente și dulci în interior. În ceea ce privește aroma, se apropie de perele obișnuite, cu o notă de ananas. Fructele nu devin moi la coacere, deși nu suportă bine impactul și zdrobirea, tocmai de aceea magazinele tind să le ambaleze individual. În interiorul fructului există un miez cu câteva semințe maro închis. Un fruct cântărește aproximativ 150-200 de grame.

În comparație cu părul din vest, nashi are un avantaj major - este un pom fructifer adaptabil și rezistent și nu îl deranjează înghețurile târzii de primăvară. Poate face față la temperaturi negative. În afară de asta, rezistă și bolilor fungice tipice ale părului. Ideal ar fi ca arborii tineri să fie plantați primăvara. Alegeți un copac cu rădăcini nevătămate și hidratate. Cel mai bine este să cereți sfaturi într-un magazin de grădinărit atunci când decideți ce rasă specifică se va descurca cel mai bine în grădina dvs., deoarece astfel de magazine vând de obicei copaci care se descurcă cel mai bine în climatul specific.

Un medicament gustus

Fructele părului asiatic sunt bogate în apă, proteine, zaharide, grăsimi și fibre. De asemenea, conțin vitamine B, C, E și K și minerale, în special calciu, magneziu, cupru, fosfor, mangan, seleniu și potasiu. De asemenea, conțin luteină și colină valoroase. Datorită numărului scăzut de calorii, acest fruct este indicat atunci când vrei să slăbești. Are si proprietati detoxifiante, hidratează organismul și celulele, normalizează indicele glicemic, curăță tractul urinar și rinichii și reglează mișcările intestinale. Este suplimentul alimentar perfect pentru întărirea autoapărării organismului.

O rețetă delicioasă

Pere nashi cu brânză de capră și nuci

Ingrediente:

2 pere nashi
100 g brânză proaspătă de capră
50 g smântână
1 lingură de miere
O mână de nuci
½ dcl vin Porto
3 linguri de unt

Preparare: Spălati perele nashi, le înjumătățiți și scoateți miezul cu o lingură. Umpleți găurile nou formate cu brânză, așa că nu ezitați să le faceți adânci. Puneți untul într-o tigaie și gătiți jumătățile de pere în el până când marginile lor încep să devină aurii. Scoateți perele și gătiți nucile în aceeași tigaie. Faceți acest lucru timp de aproximativ cinci minute și apoi adăugați vinul Porto. Amestecați brânza de capră cu smântâna și mierea și umpleți jumătățile de pere Nashi răcite. Se presară nucile deasupra și apoi se toarnă reducția de vin peste el.

Sursa My Herbs Magazine Issue 10